- aplicáţie
- s. f. (sil. -pli-, -ţi-e), art. aplicáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. aplicáţiei; pl. aplicáţii, art. aplicáţiile (sil. -ţi-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
aplicáţie
Look at other dictionaries:
aplicaţie — APLICÁŢIE, aplicaţii, s.f. 1. Faptul de a aplica (1). ♢ Ceea ce se aplică (1); p. ext. obiect, lucru care rezultă din aplicarea aceasta. 2. Faptul de a aplica (2), de a pune în practică. 3. fig. Aptitudine, talent, înclinaţie. – Din fr.… … Dicționar Român
aplicativ — APLICATÍV, Ă, aplicativi, ve, adj. (Despre unele ştiinţe, domenii sau metode de cercetare) Care îşi găseşte o aplicaţie imediată, care este legat nemijlocit de viaţa practică. – Din fr. applicatif. Trimis de cata, 07.03.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
erg — ERG1, ergi, s.m. (fiz.) Unitate de măsură a energiei, egală cu lucrul mecanic efectuat de o forţă de o dină care îşi deplasează punctul de aplicaţie cu un centimetru. – Din fr. erg. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ERG2, erguri … Dicționar Român
Военно-воздушные силы Румынии — Forţele Aeriene Române Военно воздушные силы Румынии Эмблема Главн … Википедия
aplicare — APLICÁRE, aplicări, s.f. Acţiunea de a aplica şi rezultatul ei. – v. aplica. Trimis de cata, 07.03.2004. Sursa: DEX 98 APLICÁRE s. 1. aplicaţie, folosire, întrebuinţare, utilizare. (aplicare unei noi metode.) 2. practică. (Punere în aplicare.)… … Dicționar Român
aptitudine — APTITÚDINE, aptitudini, s.f. Însuşire psihică individuală care condiţionează îndeplinirea în bune condiţii a unei munci, a unei acţiuni; aplicaţie, înclinaţie, dar2. – Din lat. aptitudo, inis, fr. aptitude. Trimis de RACAI, 28.11.2007. Sursa: DEX … Dicționar Român
centru — CÉNTRU, (I 1, 2, 3, 4, II 1, 3) centre, s.n., (I 5, II 2) centri, s.m. I. 1. s.n. (mat.) Punct în raport cu care punctele unei figuri se asociază în perechi simetrice. Centrul unui dreptunghi. ♦ Punct în raport cu care toate punctele unei figuri… … Dicționar Român
expert — EXPÉRT, Ă, experţi, te, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. (Adesea adjectival) Persoană care posedă cunoştinţe temeinice într un anumit domeniu; specialist de mare clasă. ♦ spec. Persoană competentă într un anumit domeniu, numită de un organ de stat… … Dicționar Român
gravitaţie — GRAVITÁŢIE s.f. (fiz.) Fenomen de atracţie reciprocă a corpurilor, dependent de masa lor; gravitate (4). ♢ Câmp de gravitaţie = spaţiul în care un corp îşi exercită atracţia asupra altor corpuri. Centru de gravitaţie = a) punctul de aplicaţie al… … Dicționar Român
joule — JOULE, jouli, s.m. Unitate de măsură a energiei, egală cu lucrul mecanic efectuat de forţa de un newton, când punctul ei de aplicaţie se deplasează cu un metru în direcţia şi în sensul forţei. [pr.: jul] – Din fr., enlg. joule. Trimis de cata, 13 … Dicționar Român
